Sunt medic specializat în anestezie terapie-intensivă, cu competență în acupunctură.
Mi-am petrecut copilăria și adolescența în Drăgășani. Mă simt și acum un norocos exponent al școlii performante practicate în anii comunismului…
Diplomele elevilor din toate generațiile, obținute la olimpiadele naționale, umplu și acum coridoarele Școlii Generale Numărul 2, ca dovadă a valorii de netăgăduit a acestei școli în pregătirea generală.
Probabil că această școală este unul dintre factorii care mi-au imprimat spiritul de competiție, în primul rând cu mine însumi.
Copil fiind, am fost fascinat de fenomenul OZN şi de tot ceea ce este legat de el. Întotdeauna a existat şi în mintea celor ce au scris în acest domeniu, o legătură între istoria veche a pământului, mai ales acea parte presărată cu relicvele şi misterele paleoastronauticii şi fenomenul O.Z.N. în evoluţie.
Am îndrăgit aceste cărţi dar, în acelaşi timp, am simţit lipsa unei viziuni unitare, atotcuprinzătoare. Imediat după citirea unei astfel de lucrări, în mintea mea curgeau întrebările. Tocmai de aceea mi-am spus că aceste cărţi sunt cărţi de întrebări. Mi-am format un răspuns la problemele de fond ale omenirii, dar prezentarea lui a întârziat deoarece pe de-o parte a suferit o continuă modelare, iar pe de altă parte, acest răspuns nu era unitar. RĂSPUNSUL trebuie să mulţumească ansamblul problemelor.
Ar trebui să menţionez în bibliografie cam tot ce s-a scris şi s-a tradus în România în domeniul OZN şi al istoriei vechi a pământului, deoarece fiecare carte în parte a contribuit la formarea mea în acest domeniu. Nu fac acest lucru, dar mulţumesc autorilor care şi-au dedicat timpul investigării acestui fenomen: Victor Kernbach, Erich von Dänicken, Doru Davidovici, Allen Hyneck, Timothy Good, Ioan Hobana, Florin Gheorghiţă, Jacques Vallée, Charles Berlitz, Dan Apostol şi mulţi alţii.
Și dacă sunt la capitolul „mulțumiri”, sunt atâtea mulțumiri pe care ar trebui să le adresez celor ce au înlesnit apariția cărților mele…
Familia, care mi-a acordat timpul necesar, prietenilor care m-au ascultat și mi-au dat posibilitatea în acest mod să-mi rectific unele idei, școlilor parcurse, muzicii clasice și rockului progresiv, care m-au înzestrat cu răbdare, în călătoria mea de 1000 de leghe care știți bine, începe cu primul pas.
Nu în ultimul rând, vă adresez mulțumiri Dumneavoastră, celor care citiți această carte și mai ales celor care au așteptat ani această carte, stimulându-mă permanent să o scriu, cu mesaje de încurajare și de îndemnare. Cei care veți reuși să citiți cartea pagină cu pagină, veți constata cu siguranță dimensiunea muncii depuse.
Am urmat la Slatina un Liceul de Ştiinţe ale Naturii Radu Greceanu şi astfel am venit în contact timpuriu cu noţiuni de genetică.
Apoi am urmat Facultatea de Medicină Militară – secţia medicină generală şi ulterior aveam să mă specializez în anestezie şi terapie intensivă – specialitate medicală cu siguranță mai aproape decât celelalte de pragul viaţă – moarte.
În paralel am venit în contact cu medicina energetică învăţând acupunctură la Centrul Naţional de Acupunctură din Bucureşti. Timp de zece ani aveam să practic în România alături de medicina clasică de tip occidental şi medicină energetică cu rezultate, bune, interesante, surprinzătoare.
Astfel, materialismul din mine în spiritul căruia crescusem şi mă pregătisem zeci de ani, începea să se clatine.
În 1995 am primit cadou o Biblie de unchiul Artemie care este preot. Mi-a scris pe ea: „Citeşte-o cu atenţie!”
Acum când mă gândesc retrospectiv, îmi vine să râd, căci atunci nu mi-am putut închipui nici un moment că acesta carte ar putea să-mi ofere atâtea răspunsuri la întrebările mele nerezolvate de atâta timp.
Sigur, era piaţa plină de Biblii, dar materialismul ştiinţific în care fusesem crescut îmi refuza până şi răsfoirea unei astfel de lucrări. Eh, acum o aveam pe-a mea, mai era şi cu dedicaţie, aşa că am deschis-o probabil într-un moment în care nu aveam ce face…
Surpriza a fost de proporţii, căci este cât se poate de clar pentru oricine ce are un pic habar de genetică, faptul că primul capitol GENEZA este superb intitulat, tocmai pentru că descrie un program de inginerie genetică.
Aşa se face că în zilele următoare m-am lipit de carte şi am urmat sfatul unchiului meu. În scurt timp aveam să găsesc o multitudine de elemente tehnice care se legau mai mult sau mai puțin la început, dar încet – încet, mi-au oferit un tablou general.
În mare, am decodat Biblia în modul meu propriu, în circa trei luni. Mai exact, după trei luni de studiu, am găsit răspunsul la întrebarea DE CE?!
Apoi, derutat chiar şi eu însumi de propriu-mi răspuns, în decembrie 1996 am plecat timp de şase luni în Angola în misiunea militară UNAVEM III, fiind timp de mai bine de șase luni medic militar anestezist la Spitalul Militar de Campanie al Misiunii. M-am înarmat atunci cu câteva kilograme de cărţi în general, texte vechi şi după circa o săptămână de misiune, la sfârşitul anului 1996, îmi găsisem locul de scris în cortul care adăpostea radiologia.
Astfel, prima ediție a PT am scris-o în cea mai mare parte în 1997, la Luanda, sub soarele Angolei.
Din februarie 2002 m-am mutat cu serviciul de la Spitalul Militar Sibiu la Spitalul Universitar Södersjukhuset din Stockholm făcând în acest fel o nouă schimbare majoră în viaţa mea…
Din 2004 am lucrat în mai multe clinici suedeze şi norvegiene ca medic primar în specialitatea anestezie şi terapie intensivă.
Practic, ultima mică revizuire a PT (Programului Terra) am publicat-o în anul 2008. Multe dintre ideile publicate atunci nu-și mai aveau de fapt locul în carte încă din acea perioadă.
Cel mai mare oponent în așternerea pe hârtie a ideilor a fost mereu… timpul, vicleanul timp scurs continuu printre degete, irosit cu alocări neimportante… Acum, aș fi avut nevoie de un contract de alte 6 luni de anestezie – terapie intensivă undeva izolat de problemele vieții cotidiene și de contactele zilnice, ca de exemplu în Groenlanda sau în Svalbard, pentru a putea scrie coerent o ediție complet revizuită.
Cărțile mele au fost scrise de fapt, extrem de fragmentat, în puținul timp liber pe care l-am avut, viața de anestezist și alte îndatoriri primând mereu celei de scriitor.
Nici măcar nu mă consider scriitor, ci doar unul care a pus cap la cap informație și i-a dat apoi o formă.
De aceea, chiar și Editura se numește „Conexiuni”.
Biroul meu se scris a fost … pe Terra, căci am transformat în birou de scris toate locațiile în care m-am aflat.
Prin urmare, părți din această carte sunt scrise în România, în Angola, în Suedia, în Norvegia, în toate clinicile în care am avut contract privat și chiar și în locații de concediu.